A murit pe scenă. Cum s-a stins, de fapt, Maria Lătărețu, marea doamnă a muzicii populare

A murit pe scenă. Cum s-a stins, de fapt, Maria Lătărețu, marea doamnă a muzicii populare. Pe 27 septembrie 1972, una dintre cele mai mari voci ale muzicii populare românești s-a stins din viață în condiții care te lasă fără cuvinte. Maria Lătărețu, artista iubită de o țară întreagă, a murit în comuna Românești din județul Botoșani, în timpul unui turneu care îi solicita trupul deja slăbit.

A murit pe scenă. Cum s-a stins, de fapt, Maria Lătărețu

Avea doar 61 de ani, dar o viața plină de sacrificii și durere o ajunsese din urmă. În loc să se odihnească, a ales să urce pe scenă, să-și respecte publicul și să cânte până la capăt. Turneul care a dus-o la Botoșani în acea toamnă rece trebuia să cuprindă 22 de spectacole în localități din județ.

A pornit din București împreună cu alți artiști cunoscuți ai vremii, într-o călătorie ce părea una obișnuită, dar care avea să fie ultima pentru ea. Nu se simțea bine, însă nu voia să-și dezamăgească publicul. Încă de la plecare, familia i-a sugerat să renunțe, dar artista era hotărâtă să își îndeplinească contractul.

Ajunsă în Botoșani, a fost întâmpinată de colegi și de impresarul local. Din respect pentru vocea ei și pentru sănătatea fragilă, s-a renunțat la cazarea la hotel, friguroasă și improprie, și i s-a oferit găzduire în casa unei alte cântărețe, care o admira enorm.

Oboseala cronică a fost fatală

În ciuda durerilor de cap și a stării de oboseală, artista a refuzat să meargă la spital. Nu a mâncat, dar a vorbit calm cu cei din jur, amintind momente din tinerețe și povestind despre familia ei. Ziua de 26 septembrie a fost una plină. A mers la repetiții, apoi a participat la primul concert din comuna Corni. A cântat impecabil, cu vocea sa caldă și pătrunzătoare, ridicând sala în picioare.

Cu toate acestea, în spatele zâmbetului și al aplauzelor se ascundea o suferință profundă. Nu și-a lăsat colegii să observe cât de rău se simțea. După spectacol, s-a întors la cazare, dar nici în acea seară nu a mâncat nimic. A refuzat din nou orice ajutor medical. A doua zi, în comuna Românești, Maria Lătărețu s-a prezentat la Căminul Cultural pentru un nou concert.

Era cap de afiș, iar publicul o aștepta cu sufletul la gură. A fost condusă în culise, într-o cameră modestă, unde s-a schimbat și s-a odihnit puțin. Deși era evident slăbită, nu s-a plâns. Mai mult, le-a cerut instrumentiștilor să coboare tonalitatea melodiilor, semn clar că vocea ei era afectată. Dar nu voia să renunțe.

Concertul a început ca de obicei. A urcat pe scenă după ceilalți colegi și a cântat cu aceeași pasiune care a consacrat-o. Ultimul cântec interpretat a fost „Vă las cântecele mele”, o piesă compusă chiar de ea, care a devenit testamentul său artistic. A ieșit de pe scenă în aplauzele sălii, dar puțin mai târziu, în culise, s-a prăbușit.

Care a fost ultima melodie cântată de Maria Lătărețu

Colegii ei au intervenit imediat. Nu era niciun medic în sală, doar un tehnician veterinar care a încercat să o salveze. Din păcate, era prea târziu. Inima Mariei Lătărețu a cedat. Avea hipertensiune și oboseala cronică a făcut ca organismul ei să nu mai poată rezista. A lăsat în urmă nu doar o familie îndurerată, ci și o moștenire muzicală impresionantă. A compus peste 100 de piese, unele intrate adânc în folclorul românesc, pe care mulți le cred creații anonime. Piese precum „Lie, ciocârlie”, „M-a făcut mama oltean” sau „Lung e drumul Gorjului” au rămas vii și azi, cântate și recântate de generații întregi.

Viața ei a fost marcată de suferință și de pierderi grele. A născut șase copii, dar doar unul a trăit. Și-a pierdut casa în timpul bombardamentelor, a fost evacuată, a trăit ani întregi în chirie, și-a văzut casa naționalizată. Și cu toate astea, a continuat să cânte, să dăruiască iubire și să emoționeze până la lacrimi. Maria Lătărețu a fost o femeie simplă, fără studii, dar cu un har divin, cu ajutorul căruia și-a transformat durerea în artă.