Stela Enache și-a sărbătorit ziua de naștere pe 24 ianuarie, când a împlinit 75 de ani. Cariera ei se întinde pe mai mult de cinci decenii, timp în care a adus zâmbete și emoție multor generații de ascultători. Totuși, după atâta muncă și dedicare, se simte nedreptățită de sistemul de pensii, considerând că efortul său nu a fost recunoscut așa cum ar fi meritat. În prezent, primește o pensie care nu reflectă munca depusă și contribuția pe care a avut-o în domeniul artistic.
Deși piesa „Ani de liceu” continuă să rămână în memoria colectivă și este fredonată de mulți tineri la final de liceu, artista a avut de-a lungul anilor o discografie mult mai bogată. Melodii precum „Pentru un sărut”, „Ani fericiți” și „Cântec pentru mama” au cucerit, la vremea lor, inimile oamenilor din toate colțurile țării. Cu toate acestea, publicul mai tânăr o asociază adesea cu celebra melodie despre anii de liceu, care a devenit un adevărat imn în perioada absolvirii clasei a 12-a.
Stela Enache, pensie rușinoasă după ani întregi de muncă
În cariera sa, Stela Enache a participat la Festivalul Național Mamaia de două ori și chiar a obținut locul al II-lea la secțiunea Interpretare. De asemenea, a avut colaborări importante, printre care și cea cu Orchestra Electrecord. Prin aceste experiențe, a câștigat apreciere și s-a bucurat de succes în numeroase concerte, inclusiv în turnee din țări precum Austria, Rusia și Germania. Dincolo de scenele românești, interpreta a avut șansa să-și arate talentul și peste hotare, rămânând în amintirea multora drept o voce caldă și inconfundabilă.
Un moment important în viața ei a fost căsătoria, în 1971, cu compozitorul Florin Bogardo. Acesta i-a încredințat mai mult de 60 de piese, iar multe dintre ele au devenit adevărate repere în muzica ușoară românească. Printre aceste titluri se numără „Iarna”, „Apari, iubire”, „Definiție” sau „Rugăciune”. Legătura lor muzicală și personală a contribuit la formarea unei cariere solide, bazate pe colaborări de succes și pe o chimie artistică deosebită.

„Am muncit degeaba”
În ciuda faptului că era și încă este apreciată de public, Stela Enache nu se consideră recompensată așa cum ar fi sperat. Consideră că anii de muncă nu i-au adus o siguranță financiară, mai ales în ceea ce privește pensia pe care o încasează. Crede că nu s-a pus accentul pe protecția socială a artiștilor la momentul potrivit, iar acest lucru o afectează și în prezent.
Din spusele ei, vremurile în care a activat nu au inclus un sistem bine pus la punct pentru contribuțiile de pensie, așa că nu a beneficiat de un sprijin real la vârsta la care ar fi fost firesc să primească o sumă potrivită. S-a confruntat cu situații în care nu exista carte de muncă, iar taxele și impozitele pe care le-a plătit peste hotare nu au fost centralizate ori recunoscute corespunzător.
Deși nu a spus cu exactitate suma pe care o primește ca și pensie, artista s-a limitat în a declara că „am muncit o viață întreagă cam degeaba”.
În plus, nici măcar melodia care a consfințit-o ca artistă de neuitat, „Ani de liceu”, nu i-a adus venituri așa cum s-ar putea crede. În unele țări, drepturile de autor pentru o astfel de piesă i-ar fi asigurat un confort financiar mult mai mare, însă în România realitatea a fost diferită. Astfel, piesa s-a transformat mai curând într-un liant între generații, fără să devină o sursă importantă de câștig.